Nu, nu are nicio legatura cu povestea Filomelei.
Pe vremea lui Ceausescu - si cred ca situatia e valabila pentru toate timpurile -, scandalagii dintr-un sistem, cei care dadeau din gura cu fervoare, patachinele care nu aveau alta pricepere decat aceea de a supralicita, de a turna minciuni si de a lingusi, erau “impinse in sus”. Adica promovate. Am cunoscut multe asemenea cozi de topor, pentru ca societatea romaneasca oraseneasca, cristalizata mai tarziu decat in Europa, este, a fost, va fi tributara acestui fel de a-si aseza oamenii: pe criterii de clientela. Nu neaparat politica; asta a aparut odata cu partidele. “Nemosagul” este o veche si bine inradacinata racila balcanica si, oricat a incercat socialismul sa aseze “omul potrivit la locul potrivit”, s-au strecurat, desigur, in locuri potrivite, oameni nepotriviti.
Hahalerele, oamenii fara caracter, ticalosii erau, printr-un proces de asanare intrinsec - daca va ganditi un pic o sa va dati seama ca asa este; si noi, fiecare, incercam sa “scoatem” din vietile noastre factorii perturbatori, sa avem cat mai putine contacte cu oameni dezagreabili, sa cautam sa ne “imbunatatim” societatea in care ne ducem viata - deci acesti oameni erau promovati pentru ca sistemul sa-i poata evita.
Un asemenea caz celebru, ajuns celebru, arata ca am “dus” aceasta arta de a scoate ticalosii din mediul nostru la rang de politica in stat. Intr-un stat corupt, eminamente corupt, expresia coruptiei si ticalosiei este in varf. Impartirea suprastructurii statului romanesc in mafii, in diferite mafii (ale administratiei, ale internelor, ale serviciilor publice, tot ce inseamna stat) a determinat o decadere a moralei nationale si prabusirea sperantei romanilor, cei aflati in “infrastructura”, cei de “jos”, anonimii.
Avem cel mai corupt, cel mai ticalos, cel mai depravat presedinte din toata istoria noastra. Nu-l intrece nimeni, nici macar “cel iute la manie si degraba varsatoriu de sange nevinovat”, si l-am numit aici, cu ajutorul cronicarului, pe Stefan cel Mare care “de multe ori pe la ospete omoraia fara giudet”. Adica executa fara judecata.
Ca e ticalos si depravat, nici n-ar fi o problema; tara merge inainte sau unde-o merge si cu el si fara el. Dar ingerinta lui in toate micile potlogarii, apetitul pentru barfa groasa, descalificanta, de carciuma de periferie, colportarea unor informatii “dupa ureche”, rautatea lui patologica tasnind in jerbe veninoase dintr-o gura spurcata si dintr-o minte defecta, sunt de natura sa ne ingrijoreze.
Legile tarii, asa cum sunt ele, sunt prilej de bascalie. Bunul simt si omenia i se par prostii. Mandatul constitutional pe care-l are de indeplinit in litera si spiritul lui nu valoreaza in ochii lui inrositi de turbare, mai mult decat chistocul unei tigari fumate pe care-l arunca in decolteul vreunei ziariste. Creatura aceasta care ne pastoreste pe noi vremelnic nu are nimic sfant. Pe propriii lui colegi de partid, de gasca, sau de ce-i considera el, dupa ce i-a scos din anonimat i-a distrus, le-a stricat vietile. Nu are nici un respect pentru nimic, pentru valorile nationale, pentru insemnele statului. Il banuiesc ca, daca ar vomita undeva si n-ar avea batista la el s-ar sterge cu drapelul tarii de bale.
Acesta este presedintele nostru: un satir, un circar, un neghiob si un nebun.
Estimp ce vegheaza el la bunul mers al tarii intre doua Chivas-uri (doua butelii, desigur), a dat o fuga cu elicopterul pana la tarmul marii, sa-si potoleasca setea de absolut. In timp ce cucaia pe scaunul din spate, langa hublou, leganat de visele ce-l consacra ca lider al lumii, i s-a parut ca zareste o multime de manifestanti imbracati in portocaliu. “In sfarsit, intreaga Romanie este pedelista! a exclamat el. L-am ajuns pe Ceausescu! Sunt cel mai bun! Sunt tare! Oare i-o fi convocat careva, sau au auzit ei ca vin in vizita de lucru?…”… Ca sa fie sigur, l-a intrebat pe seful echipajului: “Ce-i acolo, o manifestatie de simpatie?”. “Nu, domnu’ presedinte, traiti! Imi pare rau sa va contrazic. E un lan de rapita!” “Ce japita, ba? Daca ar fi japita, corect trebuie sa spui un lan de japite! Parca esti fiica-mea!” “Nu japita, domnu presedinte, rapita! Ra-pi-ta! E o planta care face flori galbene si o folosesc americanii sa faca biogaz din ea, o pun la fermentat si…” ” Hai, ba, lasa-ma ca stiu! Cand eram eu comandant de vapor si … da’ ce discut eu cu tine? Mai avem mult, ca mi s-a facut sete?” conchise enervat ca galbenul de jos nu era o mare de pedelisti ci un lan de rapita…”Nu, domnu’ presedinte, imediat ajungem, in 17 minute”.
“Cand ma-ntorc, ma duc la fraierii aia de la Radio si le trag niste suturi in cur la toti, ca n-au organizat nici o manifestatie de simpatie pe teritoriul tarii mele , cand ma duc eu in vizite…” asa gandi si se cufunda inapoi in visele in care el era liderul lumii si Putin cu presedintele Americii erau chelneri si-l serveau cu felurite bauturi, cu servetele albe atarnate pe antebrat…
26 raspunsuri so far ↓
Vania // mai 7, 2008 at 9:47 am
Mă bucur că personajul e însetat de Absolut!
M-am speriat, însă, iniţial, de lanul de rapiţă. Am asociat sintagma cu alte amintiri, da-l văzusem galben, nu oranj, căci nu priveam din elicopter…
Gabriela Savitsky // mai 7, 2008 at 10:11 am
Vania,
si eu ma bucur, din acelasi motiv. Cand esti insetat de ceva, acel “ceva” sfarseste prin a te inghiti…
Vania // mai 7, 2008 at 10:17 am
Vomputea spune atunci, despre personaj, că s-a integrat în Absolut.
Gabriela Savitsky // mai 7, 2008 at 10:34 am
Vania,
ceea ce ii dorim si noi.
Maria Barbu // mai 7, 2008 at 12:31 pm
Gabi, exceptional articol! EXCEPTIONAL. Este cel mai adevarat si mai frumos scris portret al prezidentului nefericit!
Maria Barbu // mai 7, 2008 at 12:32 pm
P.S. Sau, mai bine zis, portret al nefericitului de prezident!
Gabriela Savitsky // mai 7, 2008 at 2:40 pm
Maria Barbu,
eu tot astept sa ma contrazica… dar el nu face decat sa se adanceasca in propriul marasm, cum fac personajele lui Vania…
WhiteWolf // mai 7, 2008 at 3:59 pm
“Ca e ticalos si depravat, nici n-ar fi o problema; tara merge inainte sau unde-o merge si cu el si fara el”
1. Tot mai cred ca am si ar merge mai bine fara sa ne tot tina pe loc sau sa ne traga inapoi facandu-ne de cacao si din ce in ce mai putin credibili In exterior.
2. E cel putin nedrept si enervant sa fie cel care este si poate sa fie (e clar ca nu-l “tine” mai mult) pe taxele si impozitele noastre ! Dupa care, la finalul panaramei - pe care imi poermit sa i-l doresc cat mai dureros- nimeni nu ii va trage nici o linie si dupa adunarea de rigoare sa ii ceara oarece deconturi.
Oana // mai 7, 2008 at 4:38 pm
Gabriela, tu si cand scrii despre politica, tot literatura iese. Senzational, cred ca nimeni, din cate am citit pana acum, nu a punctat asa bine. Suntem aici, alaturi de tine, da un semn si adunam cianura. In plus, ca bonus, vom avea si toporisti. Foarte, foarte adevarat! Felicitari!
Gabriela Savitsky // mai 7, 2008 at 4:53 pm
Oana
eu chiar si cand traiesc, asa, ca toata lumea, scriu. N-o sa ma crezi, sunt ca o lupa care observa, inregistreaza. Tot ce scriu vine din observatie -ai observat magistral.
Gabriela Savitsky // mai 7, 2008 at 4:54 pm
Oana,
altfel, detest violenta. Ca orce intelectual - vorba Preda - sufar de lasitate. In fine, nu-mi place violenta. Cred ca se va “termina” singur.
Gabriela Savitsky // mai 7, 2008 at 4:55 pm
WhiteWolf,
eu am o bănuială că i se va socoti fiecare cuvânt şi fiecare gest…
Oana // mai 7, 2008 at 5:29 pm
Gabriela, pana la urma, orice pasare pe limba ei piere. Ne trebuie doar rabdare. Nu violenta. Aia era o gluma sadica
Gabriela Savitsky // mai 7, 2008 at 5:49 pm
Oana,
o fi de la Sarama?
Oana // mai 7, 2008 at 6:04 pm
Nu, de la Saorma!
Mordechai // mai 7, 2008 at 7:03 pm
Zilele trecute am făcut un drum spre Tulcea. Pe drum mă uimeam şi eu de gâlbeneala rapiţei care cotropise ţinutul. Galben şi iar galben. Şi mi-au venit o samă de gânduri. Ieri, auzindu-l pe zurbagiu dând şi el cu rapiţa m-am speriat. “Am ajuns să gândesc ca Băsescu” -mi-am spus. Iar abia gândul ăsta de pe urmă mi-a fost şi mai de îngrijorare. Pentru că dacă ajungi să te ruşinezi, să te sperii pentru că, iaca, gândeşti ca cel din jilţul domnesc, atunci e semn de mare pustiire.
geomarz // mai 7, 2008 at 9:30 pm
Rapiţă industrială pt. combustibil”ecologic”.
Tristeţea e prea mare. Şi sentimentul de neputinţă !!!
Epitetele sunt perfecte. Se potrivesc de minune.
Nu mi-aş fi permis o asemenea evaluare agresivă, dar corectă.
Întrebarea este următoare : Oare foloseşte la ceva ?
Am citit mai demult o carte, mai mult o mică cărţulie, care trata despre numărul critic de persoane a unui grup care este necesar pentru a impune sau combate o anumită idee (poziţie…).
Oare cei care gândesc aşa vor atinge vreodata acest număr !
Gabriela Savitsky // mai 7, 2008 at 10:24 pm
geomarz,
nu ştiu, sper să folosească.
sfinx667 // mai 8, 2008 at 5:18 am
Ma vad cu bucurie mare, sa te numesc MINUNATA, te citesc, si, cand graiesti tu despre ” promovarea nonvalorii ” urla fiecare por al fiintei mele, vazusi, observasi, scrisasi, in felul tau, superb … pe mine nu m-au inghitit, desi sunt singura floricica de colt in marea oranjada … ce frumos vorbesc eu despre mine …
in rest, numai de bine…dezintegrare placuta in absolut , lor, tuturor !!!
respecte,
Sibilla
Gabriela Savitsky // mai 8, 2008 at 8:18 am
geomarz,
acu’ dupa noaptea sfetnic bun…
L-am reauzit aseara, cu amabilitatea celor de la Antena 3, pe Octavian Paler. Daca el a rezistat, drept, in trei regimuri, eu de ce n-as rezista, drept, macar in doua? Un intelectual este markerul unei epoci. Trebuie sa spuna deschis unde e minciuna, ipocrizia, indemnitatea. Nu c-as fi eu un intelectual… dar ma straduiesc.
Sigur, cand nu te poti impotrivi sistemului, pentru ca el se duce in galop intr-o directie si tu, unul singur, nu i te poti impotrivi, poti sa taci si sa faci. Dar cand trebuie sa spui, spui.
Gabriela Savitsky // mai 8, 2008 at 8:21 am
Sibilla,
Nu esti singura… esti singura care nu este de acord explicit. Mai sunt si altii cvare murmura marunt din buze si in cazul unui viraj, vor intoarce si ei foaia. Toti revolutionarii au sfarsit pe cruce, pe rug, in inchisori, ti-am mai spus-o. Revolutiile nu au ajutat omenirea cu nimic; doar au mai “primenit” sangele. Nu-ti bate cuie-n cap inutil. Un singur om nu poate schimba nimic dar, prin atitudinea lui neconforma, poate influenta, in timp, atitudinea celorlalti.
Gabriela Savitsky // mai 8, 2008 at 8:30 am
Mordechai,
nu te speria. Si eu sunt de acord cu dumnealui ca “sistemul e ticalosit”. Dar, in timp ce el este un ilustru beneficiar al acestui sistem, cu conturile pline, cu case, cu copiii aranjati - manevre care au fost posibile tocmai datorita “sistemului ticalosit” -, noi, restul, suntem victimele acestui sistem. Ne confruntam cu el in fiecare zi.
Hotul striga i se potriveste perfect. Si nici calitatea lui morala nu ma preocupa in special. Nici faptul ca bea. Ci ca a facut dintr-un sistem care abia se infiripase, sub cei de dinainte, o politica de stat. I-a dat valoare de lege. Punand-o in lumina zilei, a zadarnicit orice efort de asanare. “Avem sistem ticalosit si gata! Asta-i soarta noastra!” spune atitudinea lui. Cearta intentionata sau nu cu toti ceilalalti actori sociali l-au pus in imposibilitatea de a actiona. Pentru ca si daca are o intentie buna, nu va fi sprijinit de nimeni. Nu se poate sa te dai tu expresia puritatii cand esti putred pana-n maduva oaselor si sa ne dai noua lectii de morala civica. Nu e decat un biet clown ratat…
geomarz // mai 8, 2008 at 9:33 pm
M-am distrat de minune citind “Memorialul durerii” pe blogul “Urletul poporului”.
Merita.
Cit priveste probelmele serioase cu intelectuliatatea şi cu altele, eu zic aşa :
Fiecare are dreptul la o părere.
Pentru ins, este benefic sa fie în tendinţa păreriolor vrmurilor lui. Ceea ce nu înseamnă că acele păreri sunt şi corecte.
Există, însă, inşi diferiţi de vremurile lor. Aceştia sunt sortiţi nefericirii personale şi uitării sociale.
Numai bine,
Geomarz
Gabriela Savitsky // mai 8, 2008 at 9:50 pm
geomarz,
fiecare cu destinul lui.
In locul unei fericiri stupide prefer nefericirea care mă face să zbor…şi chiar uitarea, care e-n firea naturii… deşi, chiar şi picăturile de apă au memorie…
pitonuroshu // mai 10, 2008 at 2:45 pm
Ingeras,
Ca Base e asa cum l-ai descris e foarte adevarat. Numai ca el nu s-a nascut din neant. El vine pe o carare batucita tare de tot de anumiti predecesori. Adica de unul “sarac si cinstit” care a incalzit intre sanii lui cei mai mari potlogari ai neamului, de fantoma lui barba-albastra, care poate ca nu era rau intentionat dar era total nepregatit sa faca fata caracatitei mafiote foarte bine hranita de guvernarile post comuniste. Asa ca, atunci cand apare unul care le da peste bot comunistilor, chiar purtandu-se dezagreabil, nu ma mai intereseaza rapita. Punct.
Gabriela Savitsky // mai 10, 2008 at 5:34 pm
pitonuroshu,
îţi respect părerea şi rămân la părerea mea.
Scrieti un comentariu