De la prima cultura a Helicobacter pylori in urma cu 20 de ani, diagnosticul si tratamentul bolilor gastroduodenale s-au modificat semnificativ. Ulcerul peptic este acum considerat o boala infectioasa, in care eliminarea agentului cauzal vindeca boala. Rolul infectiei cu H. pylori in aparitia cancerului este recunoscut, iar rolul lui in aparitia altor boli ale tractului digestiv superior este in curs de evaluare. In ultimii ani, s-au facut progrese enorme in studierea patogeniei acestei infectii. Exista disponibila o terapie antimicrobiana eficace, desi nu inca ideala.
De la prima cultura a Helicobacter pylori in urma cu 20 de ani, diagnosticul si tratamentul bolilor gastroduodenale s-au modificat semnificativ. Ulcerul peptic este acum considerat o boala infectioasa, in care eliminarea agentului cauzal vindeca boala. Rolul infectiei cu H. pylori in aparitia cancerului este recunoscut, iar rolul lui in aparitia altor boli ale tractului digestiv superior este in curs de evaluare. In ultimii ani, s-au facut progrese enorme in studierea patogeniei acestei infectii. Exista disponibila o terapie antimicrobiana eficace, desi nu inca ideala.
Infectia cu Helicobacter pylori (Helicobacter pylori) apare oriunde in lume, dar prevalenta variaza mult de la o tara la alta si in cadrul grupurilor populationale ale aceleiasi tari. Prevalenta globala a infectiei cu Helicobacter pylori este strans corelata cu conditiile socio-economice. Prevalenta printre adultii de varsta mijlocie este de peste 80% in multe tari in curs de dezvoltare, in comparatie cu 20-50% in tarile dezvoltate. Infectia se dobandeste prin ingestia orala a bacteriei si se transmite intrafamilial in principal in prima copilarie. Se pare ca, in tarile industrializate, transmiterea directa de la om la om prin varsatura, saliva, fecale, este dominanta; in tarile in curs de dezvoltare pot fi importante caile de transmitere suplimentare, cum ar fi apa. Nu exista dovezi despre transmiterea de la animale, desi Helicobacter pylori a fost identificat la unele primate non-umane si ocazional la alte animale. Infectia cu Helicobacter pylori la adulti este de obicei cronica si nu se vindeca fara o terapie specifica; pe de alta parte, eliminarea spontana a bacteriei in copilarie este probabil destul de frecventa, ajutata de administrarea antibioticelor pentru alte afectiuni.
Omul se poate de asemenea infecta cu Helicobacter heilmannii, o bacterie spiralata izolata de la caini, pisici, porci si primate non-umane. Prevalenta infectiei la om este de cca 0,5%. Helicobacter heilmannii determina in cele mai multe cazuri doar o gastrita usoara, dar a fost gasit si in asociere cu limfoame MALT (mucosa-associated lymfoid-tissue).
PATOGENIA INFECTIEI CU H. PYLORI
Mucoasa gastrica este bine protejata impotriva infectiilor bacteriene. Helicobacter pylori este bine adaptat la aceasta nisa ecologica, avand caractere unice, care ii permit intrarea in mucus, atasarea la celulele epiteliale, evitarea raspunsului imun si in consecinta colonizarea persistenta si transmiterea.
Dupa ce este ingerata, bacteria trebuie sa eludeze activitatea bactericida a continutului gastric si sa patrunda in stratul mucos. Productia de ureaza si motilitatea sunt esentiale pentru acest prim pas al infectiei. Ureaza hidrolizeaza ureea in dioxid de carbon
31 raspunsuri so far ↓
Gabriela Savitsky // martie 17, 2008 at 7:16 pm
o să mă-ntrebaţi ce-i cu aiureala asta. Uite, asta e problema care mă preocupă de-o vreme încoace.
Gabriela Savitsky // martie 17, 2008 at 7:19 pm
normal că o să şterg postul ăsta, când am vreo idee pentru un text de Doamne-ajută. Dar, deocamdată, mi-am luat două beri şi studiez pe toate părţile bacteria asta care îmi locuieşte talentul…
corinacretu // martie 17, 2008 at 7:29 pm
Gabi, sper ca te simti mai bine. E bine ca te preocupa ceea ce ai si cred ca fiecare dintre noi ar trebui sa se gandeasca mai mult la sanatatea lui. Eu tot incerc sa ma mobilizez sa merg sa-mi fac niste analize. Dar intram in vrie, ne amagim ca pe noi nu ne atinge nimic, iar cand ne loveste incepem sa citim si sa cautam remedii. Mi s-a intamplat de atatea ori.. Iti doresc sanatate si fericire. Si eu, una, ma bucur ca ai pus postul asta, doar-doar ma voi mobiliza si eu sa fiu mai atenta. Nu stiu cum sa fac sa renunt la atata Cola, cafea si sa reduc tigarile. Si-apoi ma tot intreb de ce sunt asa nervoasa. Acum am gasit o scuz, ca explicatie - astenia de primavara. Mai ales ca mai toate prietenele mele acuza aceleasi simptome, sunt nervoase si mereu nemultumite. Dar nu e bine..
radupress // martie 17, 2008 at 7:52 pm
Gabriela, spitalul este greu de suportat nu prin faptul că omul este bolnav şi are nevoe de asistenţă medicală cât prin faptul că intră în contact cu alţi bolnavi, cu alte suferinţe care te pun pe gânduri, te demoralizează.
M-am făcut şi eu nişte analize şi ştiu prin ce am trecut.
Îţi doresc sănătate maximă.
Gabriela Savitsky // martie 17, 2008 at 8:16 pm
Corina,
aş minţi dacă aş spune că mă simt bine. Nu. Nu mă simt bine. Pe de altă parte, nu am nervi să stau la spital şi cred că nici nu ar avea sens. Trebuie să iau tratament; un alt fel, încă un fel de tratament. Şi cel pentru cardiopatie ischemică şi insuficienţă cardiacă.
Pur şi simplu, îmi vine să mă duc în munţi, Corina. Nu mă pot duce în munţi pentru că am un copil mic, dar îmi vine. Trăim într-o societate strâmbă. Nu aşa mi-am imaginat că se va întâmpla. Din păcate, e foarte greu să lupţi cu acest fel de societate, cu acest trend al indivizilor. Este imposibil să schimbi ceva. Măcar înainte aveam râsul. Aveam licărul acela în ochi. De complicitate îmmpotriva proştilor care turnau la gogoşi şi tăiau la piroane. Acum nici acea solidaritate n-o mai avem. Am avut iluzii. Am avut principii. Nu cred că ne-a mai rămas mare lucru. Poate că mai avem câţiva prieteni…
Eu zic să-ţi faci analizele alea, că nu doare. Ai slăbit mult. Lasă-l încolo de parlament şi lasă-i încolo de bloggeri o săptămână şi fă-ţi o “verificare tehnică”. Măcar ştim cum stăm.
După berile astea faine, mâine mă ocup serios de mine, promit.
Confucius // martie 17, 2008 at 11:54 pm
Heliobacterul asta e bacteria descoperita acum cativa ani ca fiind cauza ulcerului gastro-duodenal. De atunci nu mai e nevoie de operatie pentru ulcer; merge doar cu pastile. Multa sanatate!
simona ionescu // martie 18, 2008 at 12:08 am
Gabi, capul sus, draguta! Ce atatea ganduri medicale, innegrite?! Lasa ca sunt si altele mai grave! Ia baga tu activitate, si da-l incolo de ulcer, nu te mai gandi la el! Plictisit, si el o sa te lase in pace. Hai, Gabita!
corinacretu // martie 18, 2008 at 12:52 am
Draga Gabi, imi pare tare rau sa aud ca tot nu te simti bine. Poate in munti nu te poti duce, dar macar poti face o pauza, sa te ocupi de tine, cum spui tu. Nu te mai uita in jur, nu mai analiza, bucura-te de cel mic si incearca sa te detasezi. Solidaritatea nu mai exista, dar prietenie, da. Nu avem nevoie de prea multi prieteni, important e ca ei sa fie adevarati. Si sa nu te simti singura. Ai vazut si tu cat ai stat in spital cate incurajari ai primit, poate de la oameni necunoscuti, dar in care vibreaza solidaritatea umana. Radu (press) are dreptate, in spitale intri in contact cu atatea tragedii si vezi atatea nenorociri, incat te deprimi chiar cand esti sanatos.
Ai grija de tine, te rog. Voi incerca si eu sa fac o verificare, dupa cum ma sfatuiesti. Multumesc pentru vorbele tale frumoase.
darius f // martie 18, 2008 at 8:45 am
@Gabi
Si cum se manifesta bacteria asta o data ce o ai in stomac?
kmi // martie 18, 2008 at 11:04 am
Desi credeam despre mine ca-mi iese treaba asta cu comentatul(bineinteles, mai fac si gafe…), iata ca dau peste postari la care chiar nu stiu sa comentez.
Va doresc multa, multa, multa sanatate.
Gabriela Savitsky // martie 18, 2008 at 11:18 am
Confucius.
Un bun prieten al meu, cum am scris, poetul Ion Chichere a murit sub ochii mei. Aveam transfuzie în braţ - cred că i-au pus 3 l de sânge; iar sângele ieşea peste tot… Da, se poate fără operaţie; la mine nici n-ar fi ce să operezi că stomacul e ca o strecurătoare - am văzut la radiologie…
Gabriela Savitsky // martie 18, 2008 at 11:26 am
Exclusiv pentru Darius F, ceilalţi, nu citiţi!
Totul începe cu o senzaţie de slăbiciune cu care nu eşti obişnuit. “Pasul” următor este acela că faci diaree indiferent ce mănânci. Cu timpul, “scaunul” devine din ce în ce mai inchis la culoare ş i urât mirositor, foarte urât mirositor. Asta e semn că deja pierzi sânge, sângele “prelucrat” în intestine capăta culoarea neagră - medicii îi zic melenă.
Vreo doi ani, unii medici mi-au zis că e din cauza fierii această diaree. Am luat o groază de medicamente pentru reglarea “dumneaei”. Aşa că am ajuns la “performanţa” de a avea deja găuri în stomac. Am citit că Helicobacter pylori poate determina inclusiv infarctul de miocard - ceea ce mi s-a întâmplat subit şi fără o explicaţie a medicilor care să stea în picioare - în martie 2006. Aşa că nu prea e de glumă cu această micuţă bacterie în formă de elice.
Gabriela Savitsky // martie 18, 2008 at 11:28 am
Kmi,
îmi cer scuze pentru scenele naturaliste zugrăvite aici. Poate altcineva care citeşte îşi trage un semnal de alrmă în cap. Să nu ajungă să nu doarmă noaptea de grija bacteriilor “conlocuitoare”…
Gabriela Savitsky // martie 18, 2008 at 11:33 am
Simona
cine a văzut drac mort şi raţă înecată? Nici vorbă să mă dau bătută, doar mă alint şi eu un pic…
Vania // martie 18, 2008 at 11:49 am
Răspunsul către Simona ne-a mai întărit şi pe noi! Peste altele, am sărit…
kmi // martie 18, 2008 at 12:47 pm
Nu trebuie sa va cereti scuze pentru absolut nimic. Eram doar ofticata pe mine ca nu-s in stare sa zic ceva destept sau, macar, incurajator si haios ca Simona.
Confucius // martie 18, 2008 at 12:47 pm
Gabriela,
Fruntea sus! Acum cativa intr-o tara cu apa calda m-am imbolnavit de o chestie zisa incurabila. M-am tratarisit vreme indelungata cu niste pastile scumpe foc al caror scop era sa ma mentina intr-o stare relativa de functionare. Lunar ma cautau la sange. La un moment dat m-au chemat din nou la laborator pentru ca au crezut ca li s-au dereglat instrumentele. Erau ok. Eu insa, cu cat snge mai aveam, ar fi trebuit sa privesc lumea de sus (sau de jos…). Mi-au facut de urgent transfuzii multe. Atunci am scapat pe moment.
La niste ani distanta boala incurabila a disparut. Singura cauza cunoscuta a bolii a fost stressul in exces. Chiar credeam ca pot si ca trebuie sa indrept toate pacatele lumii. Intre timp am devenit mai intelept.
ciupico // martie 18, 2008 at 2:05 pm
join the club
eu am chestia asta de prin ‘92 asa ca fi barbata!
pe vremea aia abia se descoperise treaba cu Helicobacter pylori de un doctor în australia. eu eram super stresat caci taica’meu tocmai murise de un cancer gastric. fratele meu care e doctor în australia îmi spune sa’l întreb pe medicul din spital daca n’am Helicobacter pylori. ala nici n’auzise de ea. îi spun eu de ce stiam de la frate’meu si el îmi spune ca aia din australia sunt mult mai avansati în treaba asta ( initial am crezut ca face misto dar mai apoi m’amgîndit ca poate era sincer caci întradevar un doctor din australia a descoperit toata tarasenia)
eram în canada ( la montreal - unde bolnavii stateau însirati pe holurile spitalelor din lipsa de paturi parca într’o avampremiera “la moartea domnului lazarescu”
au mai trecut ceva ani si abia în belgia am facut tratamentul. o triterapie cu doua antibiotice si un inhibitor de secretia a sucului gastric. tratamentul e destul de idiot ( desi nu pare) pentru ca antibioticele se iau în doza mare si sunt puternice . asa ca o saptamîna esti complet dizzy. tratamentul e în general eficace ; daca nu trece ( crapa bacteria) trebuie sa faci o antibiograma si sa gasesti exact antibioticul care trebuie. ce’i mai nasol e ca infectia poate aparea din nou si atunci reiei totul de la început. fa un control la un an -doi. deasemeni ar trebui sa ai în casa un inhibitor ( în românia unul generic se cheama omez si e mai ieftin si probat pe mine -merge). ai grija cu tigarile ( nu zic sa te lasi de fumat dar daca fumezi nu te pune nimeni sa sudezi un pachet pe zi) si la fel cu alcoolul.
apoi sa stii ca sunt cacaturi mai nasoale si ca în mod normal ai sa te faci bine asa ca nu cauta pretext sa fi trista
asta trece. în munti e bine dar nu prea cred ca e de lucru .si eu m’as duce dar ca si tine am copii mici si le place în padure doar în vacante. repet n’ai de ce sa te dai batuta caci nu e nimic grav. si apoi cum bine sti toata lumea moare de ceva dar uita treaba cu ulcerul. daca ai stomacul sita e ca niste idioti nu ti’au spus treaba asta din timp. la prima melena trebuia sa te internezi si se rezolva totul . capul sus si nu mai baga în seama toate cacaturile . mai putin melenele
dead man walking
ciupico // martie 18, 2008 at 2:29 pm
si înca ceva ; desi senzatia e tîmpita fa o endoscopie ( înghiti un tub de vreo juma’ de metru- dotat la capat cu o camera video cu care se uita doctorul pe toti peretii stomacului , bulbului duodenal etc- te poti uita si tu asa ca sa vezi cum esti facuta prin interior , daca ai vreo curiozitate). stiu ca se fac în românia. du’te la un spital serios la vreo 6 luni dupa tratament si fa o introspectie în natura ta poetica. poate îti revine inspiratia
ciupico // martie 18, 2008 at 2:34 pm
si uite o dedicatie ( tocmai asta ascult acum - îti jur)
So weak so strong, nothing’s forever in her universe
Bringing comfort, bringing pain, so weak so strong
So weak so strong, turning mountains into seas of dust
Finding courage when all hope is lost, so weak so strong
Men have died from half the pain she endures everyday
Many times I’ve seen her spirit fade away only to rise again
So weak so strong, there’s only one of her in the universe
Bringing darkness, bringing light, so weak so strong
Men have died from half the pain she endures everyday
Many times I’ve seen her spirit fade away only to rise again
So weak so strong, she’s never really what she seems to be
But life without her seems so bleak, so weak so strong
enjoy
Gabriela Savitsky // martie 18, 2008 at 2:39 pm
Confucius,
o fi existând şi stressul de dezamăgire … în mod normal, de la ulcer devii violent. Aşa aş strânge de gât vreo două mangafale de pe la partid, pe Gunoiul şi pe Mototoalcă, ba şi pe noul Salpardist care bagă laba-n şpăgi, tov. Şpanu! Nesimţiţii şi hoţii ţucălari nu se îmbolnăvesc de nimic, paradoxal! Başca nici slugoii…
Gabriela Savitsky // martie 18, 2008 at 2:42 pm
Ciupico,
am citit pe blogul lui Năstase o expresie: “Mu-ha-ha-ha-hah!!!” Cineva râdea. Uite-aşa am râs şi eu lecturâdu-ţi comentariul. Ai dreptate, nu trebuie să bag toate căcaturile în seamă, mai ales pe cele ce put acum în interiorul PSD - deşi nimeni n-a mâncat nimic. Tu-i Stânga mă-si de neisprăviţi! Mi-a pomenit doctorul ceva de endoscopie, dar cum şi ceaiul îl înghit cu greutate, sigur pot să-mi fac endoscopie în somn.
Gabriela Savitsky // martie 18, 2008 at 2:45 pm
Ciupico,
revin. A scris medicul ceva cu antibiotice, dar, dacă eşti la curent, în România medicamentele se cumpără. Chiar dacă eşti asigurat. Şi am epuizat de mult fondurile pentru luna martie. Am uitat de “neprevăzute”. Iau deja inhibitorul sucurilor gastrice.
Nu trebuie să caut prea multe pretexte, am motive reale să fiu tristă şi nu trebuie să dau vina pe bacteria aia stupidă, e destul să dau drumul la televizor sau să fac o plimbare de juma’ de oră prin Reşiţa.
Gabriela Savitsky // martie 18, 2008 at 2:48 pm
Ciupico,
Mulţumesc!!! Mi-a fost de real ajutor comentariul tău, respectiv optimismului meu incurabil care a luat o gură de oxigen…
Ca şi comentariile tuturor. Vă mulţumesc.
Aveam senzaţia că m-a atacat o armată de balauri mici şi inexpugnabili. Dar dacă alţii au scăpat…
gadjodillo // martie 18, 2008 at 2:56 pm
cica exista niste pastile expre pentru helicopilorbacter asta. Eu sint total impotriva sistemului aluia cretin al firmelor care vind din usa in usa si din prieten in prieten, dar o prietena de-a mea mi-a bagat recent pe urechi o poveste despre un astfel de medicament, chestia e ca n-am retinut nimic despre cum se numea, ci doar firma unde ea era distribuitor sau consultant de sanatate sau whatever. Ii zice calivita. Poate o gasesti, Cica au un medicament special pentru asta. Au sediul pe undeva pe linga arhitectura in bucuresti.
teo.georgescu // martie 18, 2008 at 3:11 pm
Gabi, iti tin pumnii sa iti fie bine.
Ina // martie 18, 2008 at 5:05 pm
@Gabriella
har Domnului ca exista tratamente la “helicopteru’ ” ala….tu fii cuminte..ia bulinele…si nu te mai enerva din orice.
vezi? ai multi prieteni care se gandesc cu drag la tine.
@ciupico
esti grande. jos palaria.
Gabriela Savitsky // martie 18, 2008 at 5:32 pm
Ina,
da, ciupico e “comentatorul lunii”. M-a remontat umorul lui. Are dreptate; înafară că poţi să mori, ce altceva ţi se poate întâmpla?
Da… uluitor de mulţi prieteni… şi când mă gândesc ce singură şi neînţeleasă mă consider, câteodată, mi se face ruşine. Nu ştiu ce-am făcut să merit atenţia voastră dar e ca o mână răcoroasă şi blândă pe o frunte înfierbântată…
ciupico // martie 18, 2008 at 6:26 pm
@ Ina
merci….stiu sa si gatesc
Ina // martie 18, 2008 at 8:01 pm
@ciupico
banuiam.
doctorc // aprilie 24, 2008 at 3:46 pm
Foarte tare blogu, mult succes in continuare!
Scrieti un comentariu