Am lasat impresiile intalnirii cu Ion Iliescu si bloggerii sa se “aseze”. Am citit comentarii si posturi referitor la acest eveniment - sa-i zicem - monden. Multi dintre cei care s-au manifestat cumintel la intalnire il scalda acum in impresii subliminale adunate de prin mahalaua manipularii. Sa presupunem ca Asociatia Consumatorilor de Media ar fi propus o intalnire a bloggerilor. Ar fi fost slab mediatizata, in pagina a “n”-shpea, intr-o nota prizarita. De ce sunt surprinsi bloggerii “rai” de ei insisi ca n-au avut curaj sa-si exhibe frustrarile? De ce sunt, unii dintre ei, contrariati si se autoflageleaza acum ca au avut un moment de slabiciune si s-au intalnit cu Iliescu (de fapt se dusesera si pentru ca stiau ca mass media vor fi prezente “in par”) si nu i-au spus ei “de la obraz” ce cred cu adevarat despre domnia sa? E foarte simplu. Din lasitate. Nu mai insist. Unele posturi - greger, cristealizari, radupopa, radupress, inpolitics, trezirea2007 - au comentat cu cinism dar obiectiv evenimentul.
De ce n-a fost posibila o “paruiala” generala si coborarea in suburban a limbajului? Pentru ca organizatorul a fost inteligent si atent. Si pentru ca Ion Iliescu impune respect si a fost dezarmant de sincer. Cei care injura n-au decat sa ramana cu gustul amar si cu zatul negru al propriei indecizii si inadecvari in suflet.
Am retinut de la aceasta intalnire ideea si dorinta Dianei Dragomir. Intentionat n-am vorbit ieri despre ea; a fost singura care are viziunea unui proiect constructiv despre cum poate lumea bloggerilor sa se constituie intr-o comunitate de influenta asupra politicului. Si Horea Badau -caruia ii cer scuze, aici, public, stie el pentru ce, atitudinea mea venea din dorinta de a sprijini si nu din orgoliu - a vorbit despre posibilitatea de a ne organiza si a activa in sprijinul socialului, ca voce autorizata.
Acesta este castigul real al acestui eveniment.
O asteptam pe Diana - cu aparenta ei fragila dar tenace, de fapt - sa faca primul pas in materializarea generoasei sale idei.
24 raspunsuri so far ↓
Vania // ianuarie 24, 2008 at 11:03 am
Am colindat pe la posturile indicate, însă… am obosit repede! Am mai lăsat la Chinezu o vorbă de dulce cuiva, la un post înrudit cu acesta, şi-am revenit la ale mele…
Gabriela Savitsky // ianuarie 24, 2008 at 11:16 am
Am cetit la Chinezu… Fain.
Diana Dragomir // ianuarie 24, 2008 at 11:17 am
Multumesc, dna Savitsky! Vom mai avea ocazia, sper, sa vorbim despre aceasta constructie - inpolitics.ro. Primul pas l-am facut, urmeaza un drum lung, poate si greu, dar interesant. Ca o remarca personala, imi place scriitura dvs. Numai bine!
Gabriela Savitsky // ianuarie 24, 2008 at 11:33 am
Multumesc si eu, Diana. Cred ca Horea ar putea sa te sprijine si am putea lucra bine impreuna; sa ma anunti cand ii dai drumul.
Diana Dragomir // ianuarie 24, 2008 at 11:43 am
I-am dat deja drumul…
Gabriela Savitsky // ianuarie 24, 2008 at 11:45 am
Diana,
Ia sa vedem…Asa zice fiu-miu, la orice. “Ia sa vedem”.
Confucius // ianuarie 24, 2008 at 12:45 pm
Eu unul nu ma asteptam la invective la intalnirea de alaltaieri.
Tonul face muzica. Iar postarile din blogul lui Iliescu sunt in general ponderate. Problemele la care se refera sunt reale. Desigur ca judecatile sale sunt influentate doctrinar. Unii sunt de acord cu doctrina de stanga a lui Iliescu, altii nu. Dar, cu unele exceptii, tonul discutiilor/comentariilor e unul civilizat.
Gabriela Savitsky // ianuarie 24, 2008 at 12:49 pm
Confucius,
pe blogul domnului Iliescu, da. Dar pe alte bloguri… intra in primul din blogrollul meu, sa-ti faci o idee.
Vania // ianuarie 24, 2008 at 3:38 pm
Nu ştiu Confucius ce-a făcut, dar eu am intrat pe blogul indicat. Însă, n-am găsit nimic interesant, doar flaşnete cunoscute…
Confucius // ianuarie 24, 2008 at 4:04 pm
Am intrat. E rebel, transant si nemultumit. In timp va fi doar nemultumit -si va ramane asa - celelalte se vor estompa. Violenta de limbaj vine - cred eu - din teribilismul tineretii. Probabil ca stii cum aratau scrierile de tinerete ale lui Geo Bogza…
Dar macar isi argumenteaza nemultumirile. I can live with that. Chiar daca nu e genul de bloguri pe care le frecventez. Chestiile astea sunt parte din motivele pentru care am ezitat mult inainte de a ma decide sa bloguiesc.
Dorinta de a evita vulgaritatile e cauza principala pentru care ma fortez sa elimin pasiunea din ceea ce scriu pe blog, sa fiu cat mai analitic si obiectiv. Chiar daca accentele emitionale sunt sarea si piperul. Si chiar daca, nefiind chiar stilul meu, imi mai scapa cateodata degetele pe tastatura.
Confucius // ianuarie 24, 2008 at 4:57 pm
@vania
Bineinteles ca sunt si flasnete. Peste ele sar iute. Din nici un magazin nu cumpar tot ce se vinde
Vania // ianuarie 24, 2008 at 6:49 pm
Confucius:
Mie mi se mai întâmplă să golesc câte-un magazin, când îmi vine gust să uluiesc asistenţa… Apoi, acasă, mă întreb:
- Ce naiba să fac cu atâtea napolitane?
Să le dau de pomană, mi-aş face păcate, căci s-ar pierde tot farmecul naraţiunii…
Gabriela Savitsky // ianuarie 24, 2008 at 8:20 pm
Alex,
asa am primit informatia. Nu am verificat. Ai dreptate. Asta nu-l absolva pe Horia Roman de alte pacate.
Vania // ianuarie 25, 2008 at 9:14 am
Mă mai bag în vorbă, să fie odată 14 comentarii!
mihnea // ianuarie 25, 2008 at 12:12 pm
numai fragila nu e, dar ma rog
Gabriela Savitsky // ianuarie 25, 2008 at 12:26 pm
Minhea,
am zis ca are o aparenta fragila, daca nu ma insel…
cB // ianuarie 25, 2008 at 1:41 pm
eu tot nu inteleg care e concluyia generala a ta gavrosh… care crezi ca e tendinta? SL sau viata de partid?
Gabriela Savitsky // ianuarie 25, 2008 at 7:45 pm
cb;niciuna nici alta !avem o singura viatzasi tebuie sa vedem ce facem cu ea shi mai ales cum ne raportam la cei din jurul nostru !
cristi // ianuarie 26, 2008 at 5:04 am
[...] Nu credeam c-o sa ajung vreodata sa dau fie si partial dreptate vreunei adoratoare a lui Iliescu, dar Gabriela Savitsky descrie cum nu se poate mai bine realitatea ascunsa din spatele reactiilor tarzii ale unor bloggeri “de varf” la intalnirea cu batranul [...]
Bloggeri despre dezbaterea Iliescu-bloggeri « Horea Mihai Badau // ianuarie 27, 2008 at 12:44 am
[...] Adrian Cristea, Cristian Greger, Cristian Sutu, Cristian Dorombach, Bobby Voicu, Diana Tusa, Gabriela Savitsky [...]
WhiteWolf // ianuarie 29, 2008 at 12:42 pm
Daca va voi parea prea sec sau aspru, cu sinceritate, rog sa fiu iertat: insa, personal, chiar nu vad ce poate fi mondenitate intr-o intalnire cu mos Iliescu. Sau ce se poate invata bun, sanatos, neinfectat pana la cronic , cu el.
Stanga nu a fost si nu va fi niciodata ceva bun dincolo de spoiala de fatada a demagogiei. Sustinatorii sau cei care sunt de stanga din convingere plus simtire demonstreaza doar incapacitatea de a se asana, de a se curata d eo mlastina fara rost: poate pentru ca sunt prea batrani, poate pentru ca sunt prea indoctrinati…. Cui ii pasa de adevaratul motiv ?
Fapt este ca ar trebui lasati in pace. Uitati intr-un colt.
Zau, chiar nu vad cum putem pretinde ca avansam, ca mergem spre ceva si ca stim unde vrem sa ajungem cata vreme ne tinem de mana cu cei de genul Ilescu si Nastase pe la intalnirile din club A ?
Gabriela, nu de putine ori m-am regasit (ca idei au abordari) in texte de ale tale. Asta nu ne face nici mai dusmani si nici mai prieteni ci, cel mult, imi lasa impresia ca pot pune intrebari la care sa si primesc raspuns.
Asadar, cum si mai ales de ce ar trebui EU (si poate nu doar eu) ca nu am trait -asemeni tie- tot ceea ce a fost de trait din 1990 si pana in 2008 ? Cum pot spune ca tot ceea ce s-a intamplat, cu foarte multe rele si foarte putine bune e ceva ABSOLUT separat de tipi de genul Ion Ilescu sau Adrian Nastase ? De ce si de unde sa imi doresc sa ma duc la intalniri prefacandu-ma ca nu mai tin minte, ca nimic nu s-a intamplat si ca oameni de genul celor de mai sus sunt adevarate flori de colt ocrotite de lege datorita puritatii si raritatii lor ?
Cristea (cel cu cristealizari-le) a trait pe pielea proprie platarea de flori, la televiziune, de catre mineri ? Ce ar mai avea de invatat sau de aflat de la Iliescu ? Poate doar un raspuns la simplul “de ce” pe care nu l-a primit.
Si pana raspunsuri nu sunt, cotinui sa cred ca vorbim doar de oameni din esalonul 2-3-4 al PCR-ului. Adica de aia care ne doresc de vreo 50 de ani sa traim bine.
Despre dezbaterea cu Ion Iliescu din club A şi despre mine « Goriulian // ianuarie 29, 2008 at 7:39 pm
[...] din 22 ianuarie au fost: Adrian Cristea, Cristi Greger, Piticu, Boby Voicu, Diana Dragomir, Gabriela Savitsky, Andrei Roşca şi Adrian [...]
mangaloy // ianuarie 30, 2008 at 1:16 am
lupu alb are raison.
de ce ar trebui cuiva să-i pese de monsiu iliescu după 18 ani? să-i pese atât de magnific încât să se grămădească la tătuca?
Gabriela Savitsky // ianuarie 30, 2008 at 8:55 am
WhiteWolf,
citeste ce a mai declarat si ce a mai facut in ultima vreme Bill Gates si, poate o sa reflectezi la ideea ca nu doar cei care stiu sa se imbogateasca au dreptul la viata.
Iti respect opiniile, sincer, si ma gandesc ce te face sa spui ceea ce spui. Lecturile si experienta si viata mi-au aratat ca oamenii in veci nu vor fi fericiti sa-si asume libertatea. Sa decida singuri pentru ei. Le place sa hotarasca altcineva, ca ei apoi sa comenteze daca lucrurile nu ies cum trebuie. Treaba cu minerii e mai lunga si mai complicata. Violenta naste violenta. Daca tu ai fi scris aici niste acuze si niste jigniri, eventual as fi reactionat cu aceeasi moneda. Orice actiune are reactiune. Daca institutiile statului (politia, sereiul ) si-ar fi facut datoria, n-ar mai fi venit minerii la Bucuresti. Totul a degenerat in violenta. Vedem o parte a adevarului, cea care ne justifica umorile. Am 40 de ani, l-am criticat (in presa) mult timp pe Iliescu si am ajuns sa-l inteleg abia acum. De fiecare data a avut dreptate. Nu el i-a impins pe gogomani sa fure. Nu el a vrut desfacerea tarii in bucati. A facut compromisurile pe care le-a facut pentru ca noi sa avem in continuare o Romanie “dodoloata”. Cat s-o mai putea. Este un politician pur-sange. Si sa stii ca e un om cu o inima de aur. Daca vrei s-o vezi. Daca nu, nu. Noi vedem lucrurile din cealalta parte a baricadei. Oare nu cumva e necinstit sa-i punem toate relele lui in responsabilitate? Oare nu cumva am fost si noi vinovati si orbiti de libertatea care ni s-a prabusit in cap? Cand, de fapt, libertatea e numai responsabilitate asumata. Prefer sa-l cautionez pe Ion Iliescu. Decat pe oricine altcineva. Din pacate, nu mai avem urechi de auzit. Desi timp si posibilitati avem sa reconstruim Romania. Sine ira et studio.
Scrieti un comentariu